Numele meu este Daniela Simulescu. Astrologia mi-a trezit interesul inca de pe la 5-6 ani cand am vazut o emisiune pe TVR cu horoscopul pentru fiecare zodie. Interesant este ca am retinut foarte usor cadrul pe un fundal albastru, cu o prezentatoare cu parul tapat si cu simbolurile zodiilor. Cum educatia din familia romaneasca este una religioasa, in urma discutiilor cu preotii, am retinut ca a crede in horoscop este un pacat. Când profesorul de religie ne-a dat posibilitatea sa ii scriem sugestii si intrebari intr-un extemporal, eu am vrut sa stiu de ce horosopul este pacatos. Nu am primit raspuns. Drept pentru care, in adolescenta, in ciuda atractiei si a identificarii foarte usoare a zodiilor persoanelor din jur, am lasat-o mai usor.

Si uite asa vine anul 2005, cand prin intermediul profesiei, am intalnit mai multi astrologi. Atunci, in urma interactiunii directe, cateva rotite s-au pus in miscare. Si totusi nu am crezut pana nu am vazut cu ochii. Doi prieteni mi-au facut cunostinta cu o doamna minunata care mi-a facut prima astrograma, pe numele ei Marga Vulpe. Si asta se intampla dupa o zi foarte obositoare de serviciu, pe la miezul noptii. Atunci a fost un moment coplesitor. Mi-a aratat harta natala si mi-a explicat cat se putea pentru ora aceea despre influenta asezarii planetelor in clipa nasterii. Fiind multe informatii noi, le-am asimilat superficial. Dar cu siguranta, seara aceea m-a marcat. Am avut pe urma multe ocazii in care sa mi se realizeze astrograma, insa ceva in mine ma facea sa fug. Probabil faptul ca nu aveam manualul interior pentru descifrare. Atractia era foarte mare, insa in acelasi timp eu fugeam.

Si cum se intampla in viata asta, sa apara evenimente care sa iti deschida ochii la propriu si figurat, asa s-a intamplat si la mine in 2008 cand am inceput sa imi dau seama ca tranzitele planetare au corespodent in existenta noastra. Am dat timpul inapoi si am cautat clipele cele mai importante din viata mea de pana atunci. Am mapat fiecare experienta personala cu fiecare tranzit si revelatiile au inceput sa curga. Mi-am demonstrat mie mai intai anumite aspecte, urmand ca de fiecare data cand le observ si in alte harti ca evenimentele sa aiba rost. Ma incanta foarte mult faptul ca astrograma natala m-a facut sa ma cunosc mai bine si sa imi explic situatii greu de inteles. In plus, am invatat sa ma iert si sa iert, sa am rabdare si sa nu ma lupt cu oferta Universului.

Nu sunt adepta lectiilor karmice, ci a faptelor care te ajuta sa traiesti acum si aici, a vindecarii, a acceptarii. Prejudecatile si etichetele dispar usor-usor din mintea mea si fac tot ce imi sta in putina sa inteleg actiunile cuiva. Daca nu sa inteleg in totalitate, macar sa accept. Principala intrebare pe care o primesc este: cum adica s-a intamplat asta pentru ca planeta x trecea prin casa aceea? A doua lege a Universului spune: Cum este jos, asa este si sus. Cum este sus, asa este si jos. Pana si rugaciunea "Tatal nostru" evidentiaza: "precum in Cer, asa si pe Pamant". Adica universul are un ritm, iar miscarile planetare au corespondenta pe Pamant.

Later edit: acum, eu sunt cea care are propria emisiune de astrologie, culmea, cu un fundal albastru.